În anul 2000 societatea românească a avut de ales în turul doi al alegerilor prezidențiale între Corneliu Vadim Tudor, un fost propagandist al lui Nicolae Ceaușescu, reciclat în aruncător de rahat de profesie într-o foaie săptămânală rasistă, antisemită și anti-civilizație, de bătaie de joc, numită „România Mare”, și Ion Iliescu, președinte timp de șase ani deja, care chemase minerii contra noastră și instigase o mulțime întreagă la un miting să strige împotriva mea și a colegilor mei de la Opinia studențească ”Moarte lor, moarte lor, moarte lor, studenților”.
Avusesem ocazia să îl demasc pe dl. Iliescu, în direct și la o oră de vârf. Cum ajunsese el din nou în turul doi, și în această companie, după ce pierduse în 1996? Foarte simplu: fără să spună nici celor mai apropiați consilieri, președintele nostru, Emil Constantinescu, se hotărâse să nu mai candideze, convins fiind de unii că va pierde la scor.
Vadim Tudor chemase minerii în ianuarie 1999 la București. Pagina 1 a României Mari publicase adresele ”trădătorilor de țară”, ca minerii să fie mai eficienți ca în 1990 sau 1992. Pe listă erau toți reformiștii, toți pro-europenii, toți cei suspectați că erau pro-Occident și care aveau o oarecare notorietate și importanță politică. Minerii nu au ajuns pentru că au pierdut – nu din prima – bătălia cu jandarmii după ce trenurile le-au fost oprite în câmp. Miron Cozma a ajuns în sfârșit la închisoare, după un deceniu în care făcuse jocuri oculte.
În condițiile astea, am apelat la studenții noștri de la științe politice să demonstrăm contra lui Vadim Tudor și să spunem clar că România nu e a lui. Eram candidați la UE și NATO – vă dați seama că nu mai intram nicăieri dacă era ales el.
Mulți români notabili m-au refuzat când i-am chemat în acea seară la demonstrație. Le era deja frică, se încuiau în case, în edituri, în ce avea fiecare. Numele lor fusese pe listă. Și azi le sunt recunoscătoare lui Mihai Șora sau Sorin Vieru, membri fondatori SAR, că au venit. Lui Alex Ștefănescu. Lui Horia Patapievici și nevestei lui. Minunatului prim consiliu al SAR, din care nu a lipsit nimeni. Lui Claudiu Crăciun, care a fost principalul organizator. Presei de pe toate continentele, că am fost și pe CNN, și pe BBC, până și în Japonia.
Dl. Iliescu a câștigat, la fel și PSD, dar un PSD care a mers la Bruxelles și a spus că vrea continuarea aderării la UE și va îndeplini toate condițiile la care se angajase administrația Constantinescu.
Văd astăzi, cu regret, că situația se repetă. Situația nu e așa diferită. Minerii din 1999 aveau mai multe telefoane celulare ca jandarmii, cine era în spatele lor nu a fost elucidat niciodată. Azi știm că avem o guvernare dominată de servicii secrete și negociată în prezența SRI, partide de la putere și din opoziție dominate de putere. Din anul 2015, de când consilierul pe probleme de securitate al lui Klaus Iohannis a fost validat mai întâi, ca să fie arestat imediat după, am avertizat că serviciile au dat echivalentul unei lovituri de stat, arătându-i lui Klaus Iohannis că nu mai are nimic de făcut decât să se plimbe.
Au urmat aproape zece ani în care presa controlată de servicii și diverse creaturi de două parale care într-o asemenea lume pot trece drept intelectuali au pretins că statul paralel nu există. Azi, toți cei care pierd alegerile urlă că de vină e statul paralel. Care, fiind puternic și autosuficient, se joacă cu focul.
M-am uitat la dezbaterea de la Digi 24, unde au pus întrebări un număr fără precedent de ofițeri prost acoperiți din presă. A durat doar trei ore, dacă erau să pună toți întrebări mai eram acolo și azi, la câți sunt.
Candidații discret susținuți, cei de la putere, care au făcut blat toate alegerile, nu erau de față.
De față erau Cristi Diaconescu, care nu se știe cu ce se ocupă și din ce trăiește de ani de zile, de la memorabila ocazie când s-a retras ca să o lase pe Elena Udrea să candideze în locul lui; Elena Lasconi, care i-a urat lui Geoană sănătate ca să ne dea a înțelege că e bolnav; George Simion, care arăta cât se poate de sănătos și chiar cu șanse să îl bată pe Ciolacu în turul doi; Hunor Kelemen, care se afla în treabă; și Mircea Geoană, care se credea la BBC. Și Orban, care se înțelesese cu Băsescu să se retragă în favoarea Elenei Lasconi.
Mai sunt câteva zile până la primul tur.
Eu demonstrații nu mai fac, că oamenii înțelepți și onorabili cu care am pornit în 1990 sunt mai toți morți. Nu mai am cu cine.
Înainte de dezbatere plănuiam să nu votez deloc. Acum am decis că o să mă duc să îl votez pe Mircea Geoană. Nu e un vot contra serviciilor, cum mi-aș fi dorit, dar nici unul pentru ele, că nu el era în seara asta candidatul lor din platou. E un vot pentru civilizație și contra celor care urează altora vitamine.
