Aflăm pe surse că Ciprian Paic, un personaj ieșit la pensie din înalta pază a mai-marilor țării respectiv Serviciul de Pază și Protocol, mai pe scurt SPP va fi numit șeful structurii de securitate a unei fabrici de armament din Brașov, mai exact CARFIL. Un bărbat cu ochelari de soare și costum croit pe măsură, care altădată își trăgea burta în prezența șefului statului și se asigura că nimeni nu suflă în ciorba prezidențială. Acum, proaspăt trecut în rezervă, „omul nostru” se plictisește. Ce să facă un fost titan al securității naționale, obișnuit cu aerul rarefiat al puterii? Simplu: se reprofilează pe armament. Ascensiunea sau „Omul potrivit la locul nepotrivit”?
Propunerea a venit ca o ploaie de vară: să fie uns șef peste securitatea unei fabrici de armament. Un fost ofițer binevoitor, dar se pare cu ochelarii de cal mai mereu la ochi, a decis să-l pună pe piedestal fără să cerceteze prea mult „dosarul”. Pentru că, nu-i așa, ce știe un simplu ofițer de armată despre cine a păzit sau ce a trădat „paznicul prezidențial”?
Dar să privim puțin în culise. Gurile rele – care mereu știu mai multe decât ar trebui – șoptesc pe la colțuri că fostul ofițer SPP nu a stat degeaba în toți acești ani. Se pare că „patriotismul” său a avut mereu două direcții: una declarată la microfon și alta mult mai concretă, orientată spre interese străine.
Sprijinul logistic și moral? Nu vine din țară, ci de peste mări și țări, adus pe tăcute.
Compania de suflet? Se pare că se bucură de susținerea unor firme ce aparțin unei minorități locale. O alianță cel puțin bizară, dar extrem de eficientă când vine vorba de generat profituri și informații.
Ironia supremă a acestei numiri stă în naivitatea celui care îl promovează. Un alt fost ofițer al armatei noastre, col. Asoltanei Dan – probabil ocupat cu hârtiile și cu amintirile din tinerețe – îl susține pe acest „fantomă” fără să aibă habar că securitatea fabricii de armament ar putea deveni, peste noapte, un simplu ghișeu cu ușa deschisă pentru oricine dorește să afle secretele industriei de apărare românești.
„Paza bună trece primejdia rea”, spune o vorbă din bătrâni. Dar ce te faci când cel care trebuie să păzească fabrica este, de fapt, cel mai bun client al concurenței?
Așadar, ne îndreptăm spre o nouă eră: securitatea unei fabrici de armament va fi asigurată de un om care se pricepe mai bine la protecția VIP-urilor decât la apărarea unui perimetru industrial, și care, din întâmplare, este mai loial intereselor străine decât celor naționale.
Poate ar fi cazul ca cei responsabili să treacă din nou pe la școala de ofițeri, măcar pentru a învăța din nou ce înseamnă cuvântul „patriotism”, înainte ca fabrica să rămână doar cu clădirea și cu amintirile.
