Răzvan Bujdoiu: Denisa, astăzi părinții par mai informați ca oricând, dar și mai nesiguri. Ce se întâmplă, de fapt, cu „parentingul modern”?
Denisa Tohănean:
Da, e un paradox pe care îl putem observa zilnic . Avem părinți care citesc, se documentează, ascultă podcasturi, urmează cursuri, dar tot mai des ajung să spună: „Simt că nu mai știu ce e bine.”
Multitudinea de teorii și abordări, de la „gentle parenting” până la „positive discipline” a creat o presiune de a fi „părintele perfect”. Consider ca parentingul nu este un set de reguli este o relație vie, un proces de cunoaștere și reglare emoțională reciprocă.
Răzvan Bujdoiu: Spui că abundența de metode ne îndepărtează de instinctele noastre naturale. Cum se întâmplă acest lucru?
Denisa Tohănean:
Când un părinte se raportează constant la „ce spune metoda X”, el își mută atenția dinspre copil spre teorie. În psihologie, vorbim despre o deconectare de sine. Părintele nu se mai bazează pe propria empatie, ci pe o grilă externă.
Astfel, instinctul părintelui, acel radar interior care știe când copilul are nevoie de apropiere, când de spațiu… este înăbușit de vocea perfecționismului.
Este ca și cum am încerca să iubim „corect” în loc să iubim autentic.
Răzvan Bujdoiu: Cum se simt părinții în fața acestui val de „sfaturi” și „ghiduri”?
Denisa Tohănean:
Majoritatea trăiesc o formă de anxietate parentală. Se tem să greșească, să nu fie „suficient de buni”. Deși sunt la început de drum, întâlnesc des părinți care spun: „Mi-e teamă să nu stric copilul”.
În realitate, copiii nu au nevoie de perfecțiune, ci de autenticitate emoțională. Să vadă un părinte care se străduiește, care cere iertare, care își recunoaște limitele. În fond acesta este cel mai bun model de umanitate.
Perfecțiunea creează distanță. Vulnerabilitatea creează legătură.
Răzvan Bujdoiu: Cum putem reînvăța să avem încredere în instinctele noastre parentale?
Denisa Tohănean:
În primul rând, prin reconectare. A fi părinte nu înseamnă a executa reguli, ci a fi prezent emoțional.
În psihologia clinică vorbim despre reparenting . Un proces prin care părintele își vindecă propriile tipare, pentru a nu le transmite mai departe.
Un exercițiu simplu: în loc să te întrebi „Ce spune teoria?”, întreabă-te „Ce simt eu acum în contact cu copilul meu?”.
De multe ori, corpul și emoțiile noastre știu mai bine decât orice manual.
Răzvan Bujdoiu: Ce le-ai spune părinților care se simt copleșiți sau pierduți între toate aceste curente?
Denisa Tohănean:
Le-aș spune că nu sunt singuri. Este firesc să te simți confuz când lumea din jur îți cere să fii un părinte „corect” în fiecare moment.
De aceea, îmi doresc să creez curând un centru dedicat părinților, un spațiu unde să învățăm împreună cum să ne regăsim pe noi, nu regulile parentingului.
Un loc de sprijin, reflecție și reconectare cu sine pentru că atunci când părintele se liniștește, și copilul se liniștește.
Răzvan Bujdoiu: Ce sfat final le oferi părinților care citesc acest interviu?
Denisa Tohănean:
Să respire și să aibă încredere. Copilul nu are nevoie de un părinte perfect, ci de un părinte real, viu, prezent. Iar dacă simți că te-ai pierdut în labirintul parentingului modern, caută sprijin. Uneori, o discuție cu un psiholog te poate ajuta să-ți regăsești vocea interioară.
Instinctul nu dispare. Doar așteaptă să fie ascultat.
Disclaimer:
– PRESSCONNECT nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, PRESSCONNECT nu acceptă bani de la partidele politice în afara campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare este normală în perioada alegerilor.
– PRESSCONNECT nu a primit și nu acceptă reclame de la industrii precum jocuri de noroc, pariuri, alcool și tutun. Este strict opțiunea PRESSCONNECT. Nu promovăm vicii care pot distruge sănătatea, viața sau cariera unor oameni.
