Un loc din sud-estul Turciei, la granita cu Siria, a uimit in ultimii ani prin descoperirile arheologice care schimba modul in care privim oamenii care au trait acum 10.000 de ani. In sit-ul Gobekli Tepe au fost descoperiti stalpi de piatra de zeci de tone greutate asezati in cercuri mari si sculptati. Si totul dateaza de acum 11.500 de ani, sanctuarul fiind, se pare, construit de vanatori-culegatori care nu cunosteau nici roata, nici scrierea, nici olaritul si nici nu practicau agricultura. Departe de a fi un mit, Gobekli Tepe a fost acceptat de specialisti, insa semnificatiile sale starnesc controverse si multi contesta schimbarile radicale propuse de noile descoperiri. Un deal cu comori nebanuite.
Gobekli Tepe, Foto: PRESSCONNECT MAPAMOND ROMANIA
In sud-estul Turciei, la cativa zeci de kilometri de granita siriana si aproape de un oras numit Sanliurfa, un deal a atras inca din anii 70′ arheologilor mai ales prin cantitatea mare de bucati de calcar gasite acolo. S-a crezut ca e vorba de morminte bizantine, dar locul nu promitea nimic iesit din comun. Totul pana in 1994, cand un arheolog german pe nume Klaus Schmidt a ramas uimit de numarul mare de bucati de cremene gasite si si-a dat seama ca in vechime, acolo au lucrat multi oameni la constructia a ceva maret. A decis sa inceapa sapaturile si au iesit la iveala primii stalpi de piatra cu basoreliefuri ce infatiseaza diverse animale: vulpi, scorpioni, sacali si pasari.
De aici a inceput o poveste uimitoare si stim acum din cercetari geomagnetice ca exista 20 de cercuri alcatuite din stalpi de piatra ce ajung sa aiba si peste 5 metri inaltime si 15 tone greutate. Aspectul frapant este ca totl dateaza de acum 10.000 – 11.500 de ani, cu mii de ani inainte de Stonehenge, de Piramidele Egiptene si de inventarea scrierii.
Gobekli Tepe, Foto: PRESSCONNECT MAPAMOND ROMANIA
Ce s-a gasit la Gobekli Tepe? Desi nici 5% din sit nu a fost excavat si se lucreaza la doar patru cercuri din cele 20, sapaturile au scos la iveala stalpi de piatra in forma de T dispusi in mai multe cercuri, stalpi la constructia carora s-au folosit unelte de cremene, iar argila era pe post de mortar.
Aspectul si mai uimitor este ca la cateva zeci de ani ingropau stalpii si ridicau noi cercuri. Si asta, desi cu uneltele rudimentare de acum 11 milenii efortul ar fi fost imens, mai ales ca mijloacele tehnice de atunci erau infime fata de cele din prezent.
„Este cu siguranta un sit religios. Oamenii de atunci au ridicat cu greu acesti megaliti de multe tone si veneau de departe pentru a asista la ritualuri si apoi se intorceau la locurile unde traiau. Nu sunt semne ca veneau des la sanctuar, dar banuim ca era un loc important de intrunire”
Gobekli Tepe – Razvan Bujdoiu, Foto: DISCOVERY TRAVELCAST
Lucrul uluitor este, asadar, ca vanatori-culegatorii au putut crea, transporta si apoi ridica megaliti in cercuri imense. In plus, religia este motivul pentru care au facut toate astea intr-o perioada in care, necunoscand practici agricole, oamenii nu aveau probabil destule alimente pentru a-si duce traiul.
S-au facut si legaturi cu Biblia, mai exact cu Gradina Edenului si cu Arca lui Noe ajunsa pe muntele Ararat. Klaus Schmidt respinge aceste conexiuni „Nu-mi place aceasta arheologie biblica, este periculos sa amestecam surse biblice cu alte surse, e parte a traditiei miturilor orientale. E un fel de arheologie fara varsta fiindca e o distanta enorma de timp intre Gobekli Tepe si momentul in care a fost scris Vechiul Testament: 7.000 de ani. E greu de crezut ca oamenii au putut atunci pastra memoria unor evenimente timp de 7.000 de ani”.
National Geographic a scris in 2011 pe larg despre Gobekli Tepe si Schmidt explica printr-o comparatie edificatoare de ce sit-ul este atat de uimitor. „Sa descoperi ca vanatori-culegatori au ridicat Gobekli Tepe e ca si cand ai afla ca cineva a construit un Boeing 747 in pivnita, cu un cutitas”,
Teoria sit-ului religios porneste de la faptul ca la Gobekli Tepe nu s-au gasit semne de locuire, surse de apa, seminte, urme de vetre, iar de aici s-a tras concluzia ca zona nu era locuita, ci era un loc special, posibil un sanctuar care era vizitat la ocazii speciale de oameni care veneau de la mare departare, chiar si 100-200 km. S-au gasit insa oase de animale, leoparzi, vulpi, vulturi, dar nu si animale domestice, lucru ce a fost interpretat ca dovada ca totul a fost construit de vanatori-culegatori.
Nevoia de a crede in zei a fost inainte de orice altceva
Teoria lui Schmidt rastoarna teoria inradacinata care spune ca intai oamenii au devenit sedentari, s-au specializat in agricultura, s-au organizat in asezari complexe si de-abia apoi au construit si sanctuare. Gobekli Tepe ar fi o dovada ca nevoia de a crede in zei si de a-i diviniza a fost inaintea agriculturii si oameni cu mijloace rudimentare au construit cu eforturi fantastice complexul.
Este cea mai veche dintre marile structuri megalitice din lume. Vârsta sa este estimată a fi de până la 12.000 de ani, datând provizoriu cel puțin din mileniul al IX-lea î.Hr. , conform studiilor geomagnetice efectuate în 2003 . Este o structură de formă rotundă (cercuri concentrice), al cărei număr ajunge la 20. Suprafața unor coloane este acoperită cu reliefuri. Multă vreme (9,5 mii de ani) a fost ascuns sub dealul Gobekli Tepe cu o înălțime de aproximativ 15 metri și un diametru de aproximativ 300 de metri. Descoperirile arheologice din Gobekli Tepe și Nevali Chori au revoluționat înțelegerea neoliticului timpuriu în Orientul Mijlociu și Eurasia în ansamblu .
Astăzi, templele din Gobekli Tepe sunt cele mai vechi lăcașuri de cult. Construcția lor a început în mezolitic și a continuat câteva mii de ani.
Complexul arheologic este format din trei straturi principale, care datează din epoca neolitică. Cel mai vechi este stratul III, care aparține culturii neolitice pre-ceramice A (PPNA) . În acest strat s-au găsit coloane monolitice de până la 3 m înălțime, legate prin pereți din piatră brută într-o clădire rotundă sau ovală în plan. Coloane similare au fost amplasate în centrul structurii. Clădirea conținea podele din calcar ars , bănci joase de piatră de-a lungul pereților și sculpturi de mistreți și vulpi. În total, au fost descoperite patru astfel de structuri cu un diametru de 10 până la 30 m Conform cercetărilor geofizice, încă 16 astfel de structuri sunt ascunse în adâncurile dealului. Piatra a fost extrasă în apropiere, prin spargerea ei folosind pene de piatră. În cariere au fost găsite mai multe coloane neterminate, lungimea cărora a ajuns la 9 m.
Stratul II corespunde perioadei Neoliticului B pre-ceramic (PPNB) (7500–6000 î.Hr.). În această epocă, peste structurile antice îngropate au fost construite săli patrulatere cu podele de calcar lustruit . Straturile superioare sunt deteriorate de intemperii și ulterior de agricultura.
Coloanele templelor sunt decorate cu sculpturi în piatră sub formă de animale și pictograme abstracte . Ele nu pot fi un sistem de scriere , dar reflectă simbolurile sacre utilizate în mod obișnuit ale culturii lor, cunoscute pentru alte culturi neolitice .
Printre imaginile recunoscute se numără tauri , mistreți , vulpi , lei , gazele , șerpi și crocodili , furnici , scorpioni , păianjeni , păsări, cel mai adesea vulturi plesuvi și rațe .
Imaginile vulturilor sunt asociate cu particularitatea cultului local; se presupune că morții nu au fost îngropați, ci au fost lăsați să fie devorați de vulturi (adopții mai târzii de adoratorii focului ), iar capetele lor au fost separate de corp și păstrate ca obiect de cult al strămoșilor (ca și în cultura anterioară natufiană ) . Există puține imagini ale unei persoane, printre acestea se numără și o imagine a unui corp fără cap înconjurat de vulturi. Există, de asemenea, imagini cu mâini pe coloanele în formă de T, eventual reprezentând oameni .
Multe artefacte din silex (în principal vârfuri de săgeți și răzuitoare), precum și oase de animale, au fost găsite în temple. Se presupune că complexul templului a fost un obiect de pelerinaj pentru oamenii, care trăiau la sute de kilometri distanță. Aici aveau loc activități rituale și, eventual, sacrificii. Cu toate acestea, un număr de clerici locuia în mod constant lângă templu .
Deși complexul aparține în cea mai mare parte culturii neolitice pre-ceramice , nu au fost găsite urme de animale sau plante domestice în straturile sale cele mai vechi. Aparent, vânătorii-culegătorii mezolitici au început construcția acestuia. Totodată, construcția complexului a fost finalizată de oameni care stăpâniseră deja agricultura. Se presupune că cultul Göbekli Tepe a jucat un rol cheie în apariția agriculturii . Este de remarcat faptul, că pe Muntele Karacadağ , la 30 km de Göbekli Tepe, crește o subspecie sălbatică de grâu , din care, conform studiilor genetice, provine grâul domesticit.
Potrivit psihologului arhitectonic Collin Ellard, construcția complexului nu urmărea scopuri utilitare, ci magice . Ellard crede că coloanele au fost sculptate cu imagini de totemuri , al căror scop era să învingă teama de moarte . Potrivit unei alte versiuni, Göbekli Tepe a fost conceput ca un loc de vindecare de boli . De asemenea, s-a sugerat că structurile Gobekli Tepe nu sunt un complex de templu, ci un observator .
