Dom îți recomandă un pelerinaj montan prin inima Bucegilor – între stâncă și suflet.
Într-o lume în care timpul devine o cursă și liniștea un privilegiu rar, traseul spre Cabana Mălăiești, din Valea Glăjeriei, rămâne un refugiu de sens și un drum inițiatic către esențial. Dom – spiritul muntelui și prietenul tăcut al călătorului – îți recomandă această cale nu doar pentru frumusețea ei fizică, ci pentru tăcerea care vindecă și orizonturile care luminează.
Intrarea în pădure: pragul dintre lumi
Traseul pornește din Râșnov, urmând drumul forestier de pe Valea Glăjeriei, un drum destul de bun pentru mașini până la bariera de acces. De aici începe adevărata călătorie: un traseu marcat cu bandă albastră, care urcă printr-o pădure deasă, tăcută și răcoroasă, ca o catedrală vegetală în care sunetele sunt înghițite de mușchi și ace de brad.
Poteca, la început domoală, urmează firul apei. La fiecare pas, pădurea pare să-ți spună: „Nu te grăbi, nu ești aici ca să ajungi – ești aici ca să fii.”
Pauze la izvoare – acolo unde muntele oferă viață
De-a lungul traseului, vei întâlni mai multe izvoare cu apă rece și curată, care izvorăsc din stâncă asemenea unor cuvinte rostite de Dumnezeu în șoaptă. Sunt locuri sacre pentru drumețul adevărat – nu doar pentru hidratare, ci pentru regăsire.
Dom îți recomandă să te oprești, să bei apă din palme și să lași timpul să curgă alături de izvor. E o formă de rugăciune fără cuvinte, în care te împărtășești cu muntele.
Locuri de odihnă – repere de liniște între urcușuri
Pe măsură ce altitudinea crește, pădurea începe să se rărească, iar cerul pătrunde timid printre crengi. Traseul, de aproximativ 2,5–3 ore, oferă porțiuni perfecte pentru popasuri – mici poieni ascunse, trunchiuri căzute ce devin bănci naturale, sau colțuri de stâncă ce oferă o priveliște spre vale.
Aici, Dom te invită să stai, să închizi ochii și să asculți. Vântul printre brazi nu e zgomot – e limbaj. Muntele nu tace – doar vorbește altfel.
Ultima parte: valea care se deschide
Ieșirea din pădure aduce o transformare dramatică: poteca se lărgește, iar peisajul se deschide brusc, grandios. Ești în inima Văii Mălăiești, flancată de pereți verticali, străjuită de Turnurile Mălăiești și de abruptul Bucșoiu, care se înalță asemenea unor catedrale din piatră și timp.
E locul în care omul își înțelege dimensiunea – nu ca slăbiciune, ci ca parte integrantă a unui univers viu și înălțător.
Pe măsură ce urci ultimele serpentine, cabana se ivește ca o promisiune ținută. Cabana Mălăiești, una dintre cele mai bine administrate și primitoare din România, îți oferă adăpost, mâncare caldă, povești spuse la ceai și tihna celor care iubesc muntele cu discreție și respect.
Muntele – o metaforă a sufletului
A merge spre Mălăiești nu este doar o plimbare prin natură. Este o coborâre în tine, în straturile tăcerii interioare. Pădurea îți oferă acoperișul gândurilor, izvorul îți purifică emoțiile, iar stânca îți învață răbdarea. E un traseu care îți arată că frumusețea nu e în vârf, ci în fiecare pas făcut cu conștiință.
Recomandările lui Dom:
Pregătire: Echipament de drumeție, bocanci rezistenți, pelerină de ploaie, apă și gustări. Un baston de trekking poate fi util.
Comportament: Respectă liniștea muntelui. Nu lăsa urme. Muntele oferă tot, dar cere respect absolut.
Timpul: Nu pleca prea târziu – ideal este să pornești dimineața. Lumina dimineții face din fiecare frunză o promisiune.
Sezon: Traseul este sigur și accesibil în perioada mai–octombrie. Iarna, necesită echipament special și experiență montană.
Un drum care rămâne în tine
Traseul spre Cabana Mălăiești, pornind din Valea Glăjeriei, nu este doar o experiență montană — este o călătorie deopotrivă exterioară și interioară. Este chemarea muntelui, răspunsul liniștii, confirmarea că există locuri unde sufletul se poate odihni cu adevărat.
Dom nu-ți oferă o destinație, ci o revelație. Îndrăznește să urci. S-ar putea ca, odată ajuns sus, să te regăsești mai aproape de Cer decât ai fost vreodată.
HAI HUI | PRESSCONNECT MAPAMOND
