Ca psiholog clinician și mamă a două fetițe, una dintre cele mai grele lupte ale mele nu se întâmplă în cabinet, ci în propria casă. Trăim într-o lume în care tehnologia ne urmărește peste tot. Să îi feresc complet pe copii de ecrane ar fi nerealist. Ceea ce pot face este să îi învăț echilibrul. În timp, am descoperit că pot transforma tentația ecranelor într-o invitație la creativitate, conexiune și joc real.
De ce avem nevoie de limite digitale
Recomandările actuale susțin un timp de ecran de 30–60 de minute pe zi pentru copiii mici. Nu ecranul în sine este problema, ci excesul. În practica de cabinet observ cât de ușor poate deveni singura sursă de liniștire, de divertisment sau de interacțiune.
Ce se întâmplă când copilul petrece prea mult timp în fața ecranului:
- scade toleranța la frustrare
- autoreglarea emoțională stagnează
- apare rezistența la jocurile fizice și sociale
- iritabilitate crescută la încheierea timpului digital
Corpul și creierul trebuie să lucreze împreună pentru a se dezvolta armonios.
Ce se întâmplă cu empatia ?
Empatia nu se învață privind un ecran, ci privind un chip. Atunci când copilul nu observă direct expresii, tonuri, reacții, neuronii implicați în înțelegerea emoțiilor se folosesc mai puțin și riscă să se diminueze. Copilul poate identifica emoții într-un film, dar nu le mai poate simți în relație.
Empatia este o abilitate vie, care se hrănește din relație.
Denisa Tohănean Tomoș
Alternative reale care funcționează
Copiii nu renunță la ceva atractiv dacă nu primesc altceva la fel de satisfăcător. Soluția este înlocuirea ecranului cu experiență, nu cu interdicție pură.
Iată câteva activități care au funcționat excelent în familia noastră și în recomandările din cabinet:
Idei de joacă pentru vreme ploioasă (și nu numai)
- Vânătoarea de comori emoționale
Se ascund bilețele prin casă cu emoții simple. Copilul le găsește și povestește o situație în care a simțit acea emoție. Dezvoltă limbajul emoțional. - Trasee motrice
Perne, bandă adezivă pe podea, scaune. Mișcarea reglează sistemul nervos. - Laborator senzorial
Orez, paste, apă cu bureți. Texturi care stimulează simțurile și cresc capacitatea de concentrare. - Teatru cu șosete
Se inventează personaje și povești. Jocul de rol este un antrenament pentru empatie. - Misiunea de familie
Pregătirea mesei, aranjarea obiectelor, ordine în cameră. Copilul simte că contribuie și că este important. - Jurnalul de vreme rea
Desene sau mesaje scurte în zilele mohorâte. Creează rutină și memorie afectivă.
citește și
Nu perfecțiune. Doar consecvență
Există zile în care oboseala ne doboară și desenele animate devin salvarea momentului. Nu este o tragedie. Contează direcția generală. Contează să fim acolo, să oferim opțiuni reale și conexiune autentică.
Ecranul poate fi un instrument util în doze limitate. Relația dintre părinte și copil este însă cea care educă, vindecă și formează.
Sfat pentru părinți
Alegeți să fiți acolo. Chiar și cinci minute de joacă autentică, cu privirea în ochii copilului și telefonul departe, valorează mai mult decât o oră în care sunteți prezenți doar fizic. Copiii nu au nevoie de perfecțiunea noastră, ci de implicarea noastră. Limitele sănătoase puse tehnologiei nu sunt un „NU” pentru copil, ci un „DA” pentru dezvoltarea lui. Fiecare zi în care reușim să aprindem zâmbete, imaginație și apropiere este o zi în care copilăria se păstrează vie. Joaca este cel mai bun medicament pentru creierul și sufletul lor. Să o protejăm împreună.
