De multe ori, în viață,în relația de cuplu, când e rău, în loc să îmbunătățim facem mai rău. Îți dai seama cât de mult te iubește un om în funcție de cât de mult este dispus să-ți ofere. Aceasta trebuie să fie măsura iubirii. Cât de mult primești înapoi în funcție de cât oferi. Am auzit o ideologie cu care nu pot fi de acord, anume aceea că iubirea trebuie să fie necondiționată. Când vorbim de iubirea de copiii noștri, de exemplu, este absolut normal ca iubirea să fie necondiționată pentru că noi le-am dat naștere și prin asta suntem responsabili pentru bunăstarea lor în viață. Însă când vine vorba despre relația romantică, iubirea nu mai poate fi necondiționată. Dorești ca sentimentul să fie reciproc și faptul că nu este reciproc este tocmai ce sădește durerea în sufletul individului. Despre ce este vorba? Dacă am fi fost creați pentru a iubi și am fi fost mulțumiți cu acest lucru nu ar mai suferii nimeni din iubire. Marii poeți au scris poezii, în marea majoritate a cazurilor, în 90% din cazuri atunci când iubirea a început să doară, atunci când a apărut o despărțire, despărțirea fiind cea mai dureroasă etapă a unei legături romantice. Și dacă este atât de dureroasă lipsa iubirii este clar că iubirea este condiționată. Pentru a fi fericit trebuie să existe condiția ca și tu să mă iubești. Deci, nu este suficient să dăruiesc doar eu, însă este nevoie să-mi dăruiești și tu pentru ca să mă simt și eu împlinit. Altminteri, omul nu poate fi fericit. A iubi de unul singur. Însăși existența noastră pe acest pamânt se explică prin faptul că iubirea nu este doar oferită dar și primită.
Autenticitatea este prima condiție atunci când ne place cineva. Când suntem în mediul nostru familiar, cu prietenii, suntem noi înșine, facem glume, nu suntem interesați dacă prietenii ne plac sau nu, atât de familiar ne simțim.
Atunci când ne place cineva, suntem atât de concentrați pe a determina pe acest om să ne placă încât nu mai suntem noi înșine. Ne socotim prea mult reacțiile, cuvintele, ce spun, cum spun, mă place, nu ma place și plecând la întâlnire cu mentalitatea sper ca acest om să ma placă, sper că sunt suficient de bun pentru el, nu ai decât de pierdut fiindcă, din start, valoarea ta percepută va fi una mica. Atunci când te duci la întâlnire, trebuie să te duci cu mentalitatea sper ca acest om să fie suficient de bun pentru mine, sper să-l plac.
Cum te place celălalt? În primul rând, elementul de autenticitate este foarte important și în al doilea rând trebuie să știm cum dozăm iubirea. Foarte multi greșesc în dinamica de început a unei relații, care stabilește dacă cuplul va exista sau nu prin faptul că urmăresc prea mult persoana, dăruiesc prea mult. Pentru a crea reciprocitate trebuie să oferi dar și să retragi atenția. Într-un dans, eu fac un pas spre tine, tu faci un pas spre mine. Dacă doar eu fac pași spre tine, nu mai e dans, este maraton, orice dar nu mai este ăsta dans și atunci pentru a stârni în această persoană curiozitatea de a dori să se apropie, eu trebuie să ma retrag puțin după ce am investit. Investesc puțin apoi mă retrag și las și persoana să investească și ea.
Cea mai bună dovadă, că teama este nejustificată, cand te retragi după ce investești, este aceea că tu esti cu atât mai interesat de această persoană în momentul în care își retrage investiția, în ceea ce te privește, și am pățit-o si eu pe pielea mea. Toți am pățit asta. Toți am avut o persoană care ne-a plăcut și când persoana a devenit indisponibilă, noi nu am spus..a ok, e indisponibilă, nicio problemă…mă duc și caut pe altcineva. Nu, din contră, indisponibilitatea predispune la ruminație. Suntem obsedați de lucrurile pe care nu le putem desluși. Este un instinct al creierului. Creierul vrea să răspundă la întrebarea de ce și ne și recompensează atunci când deslușim un mister. Ne recompenseaza prin creșterea dopaminei și atât de multă dependență dă dopamina incât omul perseverează și ajunge chiar obsedat de persoana indisponibilă. Deci, în niciun caz indisponibilitatea unei persoane pentru care ai avut interes nu va face ca tu să-ti pierzi interesul și reciproca este valabilă.Dacă tu te retragi, acest om nu-și va pierde interesul și va încerca să deslușească misterul dispariției tale. În toate cazurile.
Indisponibilitatea emoțională poate proveni și din stilul de atașament evitant, însă de cele mai multe ori găsim scuze acestor oameni și le lipim eticheta de evitant. Studiile ne arată că sunt doar 23% dintre oameni evitanți, cu stil de atașament evitant, deci nu sunt foarte mulți și eu tind să cred că noi suntem cei care dorim să găsim aceasta scuză a comportamentului evitant. În realitate, persoana care nu mai este disponibilă, în orice segment al relației, oriunde ai fi pe harta relației în momentul respectiv, are anumite motive pentru care nu dorește să se angajeze la relație. Fie mai există cineva și oscilează între tine si această persoană și, la un moment dat, hotărăște în defavoarea ta, fie a descoperit anumite incompatibilități peste care nu poate trece, fie a găsit anumite bagaje ale vieții tale pe care nu dorește să le care, fie este pur și simplu un trișor în serie, un aventurier, căsătorită, exista și posibilitatea asta, deci iata sunt mult mai multe cauze care ar putea fi valabile mai degrabă decât stilul de atașament evitant.
Când se filează comunicarea este important și motivul pentru care a filat comunicarea. Dacă a filat comunicarea pentru că tot ce urmărea era, de exemplu, o partidă de sex sau urmărea să fie doar să fie revalidat emotional să capteze atenția ta și prin asta să-și reconfirme faptul că este atrăgător, a primit confirmarea și a dispărut. Deci contează foarte mult motivul pentru care a dispărut. Însă, și faptul că și tu te-ai retras dă ce a mai mare probabilitate ca acest om să redevină interesat mai degrabă decât să-și piardă interesul. Exista acest instinct al creierului de a descifra situațiile incerte și atunci, mai mult ca sigur, persoana care s-a retras, indiferent de motiv, va încerca să te contacteze pentru a primi o explicație a faptului pentru care te-ai retras, fiindcă, de cele mai multe ori, cei care ne lasă cu ochii in soare, trăiesc cu senzația că noi îi vom iubi și îi vom dori inapoi pe veci, și faptul că tu te-ai retras și nu mai arăți nicio formă de interes îi infirmă lui convingerea faptului că tu ai fi rămas interesat pe veci de această persoană.
Mai există și alte idei delirante ale celui care părăsește, crede că tu pe scara atracției te situezi mult sub nivelul său, din moment ce el a hotărât să te părăsească și tu ai insistat să rămână.
Am scris într-o carte despre un principiu al persuasiunii numit principiul penuriei, al rarității. Este un principiu folosit foarte mult in economie. Economiștii au observat că dacă ne anunță stocuri limitate, oamenii se înghesuie și mai mult să le cumpere. Am observat în pandemie, pe vremea aceea stăteam la Cristian, lângă Brașov și era o nebunie cu lipsa hârtiei igienice și toată lumea se ducea și cumpăra hârtie igienică, cred că și acum au stocuri de atunci, pentru că toți postau pe rețelele sociale fotografii cu rafturile goale, nu se mai găsește hârtie igienică. Cam așa se întâmplă și în relația romantică. Atunci când te afli din belșug în viața unui om, când îl inunzi cu mesaje, când arăți un interes exacerbat, oamenii nu consideră acest om o valoare, la fel cum atunci când se afla hârtie igienică din belșug, pe nimeni nu interesa să cumpere trei baxuri. Deci, principiul penuriei funcționează foarte bine în relația romantică. Vrem oamenii care nu sunt prezenți din belșug, în viața noastră iar pe cei care sunt prezenți din belșug în viața noastră nu îi percepem ca pe o valoare. Valoarea crește pe măsură ce ești mai puțin prezent în viața acestui om sau în măsura în care îți manifești interesul mai putin. Raritatea crește valoarea într-o relație și abundența îti scade valoarea într-o relație, mai ales într-o despărțire sau mai ales în faza de început când omul nu e sigur dacă te vrea sau nu. Aici trebuie să joci cu principiul rarității. Asta este partea nedreaptă a biologiei noastre. Așa am fost proiectați.
Evident că narcisismul este un spectru, nu e o cutie, nu intră toți într-o cutie și este posibil ca anumite forme ale narcisismului să exacerbeze însă și omul perfect sănătos emotional va fi atras de lucrurile rare, le va considera prețioase. Practic, nu te vinde ieftin, vinde-te scump, pentru ca persoana cu care ești să-ți aprecieze valoarea așa cum se cuvine.
Presupunând că cineva te-a părăsit, tu te-ai retras in no contact și acest om se gândește … măi, l-aș contacta dar mă tem. În primul rând, aș vrea să mai explic un lucru. Pe lângă faptul că intră în joc principiul rarității, atunci când sistezi comunicarea cu pesoana care te-a părăsit îi induci acestuia și anxietatea de separare. Acest om, la momentul la care te-a părăsit credea că poate face acest pas, însă oricât de hotărât era ca să te părăsească, corpul lui nu era pregătit nici fizic, nici emotional, pentru acestă despărțire. El credea că este pregătit, dar nu era pregătit. Dacă tu dispari, acest om va experimenta și el anxietatea de separare pentru că atunci când locuiești cu cineva și chiar dacă ești într-o relație la distanță există o rutină în comunicarea dintre cei doi și în momentul în care această rutină este întreruptă, automat chiar și cel care părăsește, dacă tu te retragi și întrerupi comunicarea, va experimenta anxietatea de separare pentru că îi lipsesc acele rutine care formau desfășurătorul zilei în mod obișnuit pentru el.
Când doi oameni se despart, inițiatorul despărțirii, în primă fază se simte foarte bine, iar cel părăsit foarte rău. Ambii trec printr-un set de etape pe care aș vrea să le descriu cât mai clar.
Cel părăsit, în primă fază trece prin etapa de negare. Fazele durerii după despărțire sunt identice cu fazele pierderii cuiva prin deces. Chiar și cercetările au arătat că omul experimentează exact aceeași suferință și acest lucru se explică prin însăși istoria noastră. Este un mecanism de apărare cu care am fost dotați pentru a procesa progresiv durerea și pentru a ne scuti de șocul durerii.
După faza de negare vine faza de mânie, practic devi foarte supărat pe soartă, pe toți cei care au relații reușite și pe persoana care te-a părăsit. După faza de mânie vine faza de negociere. Te gândești, nu…trebuie să-i mai scriu o data, trebuie să vorbim, să ne întâlnim față în față, să-i explic de ce relația noastră trebuie să continue și aici oamenii greșesc foarte mult. Nu trebuie să negociezi despărțirea, de aceea spun tuturor că trebuie să sisteze comunicarea. După faza de negociere, am mai găsit o fază pe care o denumesc montagne russe-ul emotional, adică în decursul aceleiași zile ba urăști această persoană, ba o iubești și o vrei înapoi și tot alternezi așa. În aceeași zi sau în aceeași săptămână sau în aceeași perioadă. Deci există și această alternanță. După această fază, am identificat și faza de idealizare, practic ai senzația că această persoană este singura care îți poate da fericirea și singura care te poate scoate din acest infern.
Revenind la fazele durerii după despărțire, avem de-a face și cu faza de depresie, care este cea mai grea. În faza de depresie, te izolezi de societate, orice ți-ar spune altcineva din afara relației nu-ți ameliorează nici câtuși de puțin starea.
După faza de depresie mai există faza de recidivă, adică omul mai încearcă o data. Are senzația și mai experimentează un val de amăgire și în faza asta mai este o data tentat să mai caute persoana sau să-i răspundă pozitiv la mesaje sau intenție. Din fericire, faza de recidivă durează mult mai puțin decât restul fazelor. Este mult mai trecătoare.
În cele din urmă, avem faza de acceptare în care omul revine la dinamica normală a vieții, cerul se înseninează și omul vede iar un rost al vieții.
Am observat ca, după parasire, omul părăsit merge spre pozitivare.
Hai să vedem ce se întâmplă în lumea celui care părăsește și ai să vezi că, în timp ce tu te întărești, acest om se slăbește. Condiția este să ai răbdare și să-i dai șansa de a se slăbi.
După ce te părăsește, acest om intră în faza de ușurare. În primul rând este ușurat că a scăpat de tine, să o spun pe șleau, pe de altă parte este ușurat de momentul de care se temea cel mai mult, acela al anunțului despărtirii. Ei se tem foarte mult de acest moment pentru că se așteaptă la reacții sau insistențe și nu vor să aibă de a face cu căderile tale emoționale. Nu vor să fie martorul agoniei tale și vor să se scutească de acest tablou. După faza de ușurare, urmează faza de euforie . Este foarte fericit, merge la petreceri, este în sfârsit liber, crede că își poate îndeplini toate visurile pe care nu și le-a indeplinit din cauza ta pentru că l-ai ținut blocat în această relație și acum, în sfârșit, se crede liber să experimenteze toate lucrurile de la care a fost ținut în timpul relației.
După faza de euforie, dacă ești inspirat și rămâi în no contact, dacă ramâi de-o parte și sistezi comunicarea, acest om va intra în faza de curiozitate. Se va întreba, ce este cu tine de ai dispărut? Ți-ai găsit cumva pe altcineva sau nu mai este atât de atrăgător cum era. Ce s-a întâmplat? Acum este momentul în care te deblochează și intră să vadă ce ai mai făcut. De cele mai multe ori, cel părăsit este blocat, pentru că cel care părăsește nu-i mai suportă insistențele și atunci, ca să scape de el îl blochează pe toate căile de comunicare. Acum, în acestă faza îl deblocheaza sa vadă…, mai miști? Ai murit? Ce se întâmplă cu tine? Însă, te poate debloca și strategic să vadă dacă reacționezi. Însă, rămâneți tacuți, în no contact, nu scrieți persoanelor care vă deblochează. Dacă faci gafa să reacționezi când te deblocheaza din curiozitate, își satisfice curiozitatea și pe urmă iarăși este dezinteresat de tine, și îi reduce din anxietate, pentru că, așa cum explicam anterior, și acest om experimentează anxietatea de separare.
După faza de curiozitate, urmează faza de interes. Se interesează pe unde ești, ce mai faci, se întâlnește cu prieteni comuni și vrea să știe, în cazul femeii…mai plânge ăla după mine?… Ce mai face, și-a găsit pe vreuna, nu și-a găsit? De aceea este bine să nu te spovedești nici prietenilor, în acestă perioadă. Practic, prietenii sunt bine intenționați și transmit mesaje dar acest lucru face rau pentru ca, practic, revalidează și întârzii refacerea relației sau o faci chiar imposibilă.
După faza de interes, dacă rămâi în no contact, urmează faza de idealizare. Acum, diferiți teroreticieni au scos diferite faze. Eu am observat că și faza de idealizare pe care nu am găsit-o în celelate clasificări dar am descoperit-o stand de vorbă cu mulți oameni. Faza de idealizare – acest om, atâta timp cât tu rămâi in no contact, are șansa de a gasi noi persoane și are toate șansele să aibă experiențe oribile cu aceste noi persoane. Se credea foarte atrăgător dar, dacă îl lași in pace, vor apărea persoane care-l vor respinge ca partener romantic. De aceea nici nu trebuie să te îngrijorezi când acest om începe noi relații după despărțire fiindcă, mai mult ca sigur, va avea parte de PROPRIA SA DECEPȚIE și, oricum, până nu va experimenta decepții, oricum nu se va întoarce.
Vorbeam de idealizare, dacă îi dai șansa să experimenteze relații, cu diverse persoane, acest om va compara și tu, vei deveni un ideal, în primul rând vei deveni un ideal pentru ca noi NU IDEALIZĂM, PRACTIC, CE AVEM, această persoană ARE pe cineva în viața lui.
NU REPREZINTĂ UN IDEAL CEEA AI, IDEALURILE REPREZINTĂ CEEA CE NU AI!
Și atunci, tu rămânând dispărut, vei deveni un ideal.
După faza de idealizare, urmează cea mai vulnerabilă fază a persoanei care te-a părăsit care este teama de pierdere. Mulți oameni spun că…nu vreau să revină în viața mea pentru că, se teme că mă pierde ci vreau să revină pentru că mă iubește.
Vreau ca toată lumea să înțeleagă că o componentă a iubirii este teama. Atunci, când de exemplu, cunoaștem pe cineva nou dorim să intrăm cât mai repede în faza de angajament, de ce? Pentru că ne temem că ni se va strecura printre degete, dacă nu sigilăm relația. Deci, până nu va experimenta și teama de pierdere, omul nu conștientizează că iubește. Culmea! Despre asta este vorba in iubire, din păcate. Ăsta este mecanismul, dacă ar fi să-l demontăm și să-l vedem. Și, experimentând teama de pierdere, va fi nevoit să te contacteze.
După teama de pierdere, ar urma refacerea comunicării și eu sfătuiesc oamenii să rămână cat mai mult in no contact pentru a da șansa persoanei care te-a părăsit să treacă prin fiecare dintre aceste faze, care-l vor aduce înapoi în relație. Așa cum spuneam, în timp ce tu te ridici, acest om va experimenta faze din ce în ce mai greu suportabile.
Iată marele avantaj al no contact, al sistării comunicării. Trebuie să ai răbdare și să dai acestui om șansa de a trece prin toate aceste faze și să nu te sperie atunci când începe noi relații. Evident, dacă dorești refacerea relației cu el și dacă esti dispus să-l reprimești în viața ta o astfel de persoană, însă nu trebuie să uitam marele beneficiu al no contact și al sistării comunicării care este vindecarea, procesul de vindecare, să-ti dai șansa să te vindeci.
Cred că ești vindecat când îti dai seama că nu-ți mai trebuie persoana aia din trecut.
Până la urmă, toată povestea asta cu no contact, începe cu gândul că vrei să aduci pe cineva și dacă o faci bine, îți dai seama ca tot ce aveai nevoie este să TE READUCI ÎNAPOI PE TINE, să-ți recapeți identitatea, echilibrul emotional și stima de sine.
Pentru mine, personal, un criteriu, dacă mai vreau pe cineva sau nu, este să realizez dacă suntem compatibili sau nu, nu rana pe care mi-a produs-o, chiar dacă însăși despărțirea a arătat o incompatibilitate. Un om care se angajează la o relație, te gândești să pui bazele a ceva durabil. Nu intri într-o relație cu gandul de a ieși. O relație durabilă se bazează pe reparație continua și în dragostea adevarată, pesroanele trebuie să fie “libere de sarcini”.
