Dacă impostura ar avea un sediu central cu coloane de ghips și uși capitonate, pe frontispiciu ar scrie, cu litere de aur fals: „Aici locuiește Liviu Pandele – Omul-Orchestră al Intereselor Obscure”. Într-o lume normală, personajul nostru ar fi fost, cel mult, un vânzător ambulant de elixire care vindecă timiditatea la găini. În România, însă, el a devenit un fel de „Darth Vader” de Brașov, care în loc de sabie laser mânuiește o ștampilă veterinară și un pamatuf de uns rotițele sistemului.
Fabrica de Titluri și Miracolul „Profesoratului”.
Să vorbim despre intelect. Liviu Pandele nu doar că are titluri; el le colecționează cum colecționează copiii surprizele de la guma de mestecat. Este „Profesor”, „Doctor”, probabil și „Arhitect de Destine” în timpul liber. Te uiți la CV-ul lui și te întrebi: când a avut timp omul acesta să studieze, între două ședințe de consiliu de administrație și trei ritualuri inițiatice în care se jură pe eprubetă?
E genul de „savant” care a descoperit că cea mai scurtă distanță între ignoranță și autoritate este o diplomă trasă la xerox sub lumina lunii pline, într-un birou de partid. Pentru el, educația nu e un proces, ci o etichetă lipită strâmb pe un borcan gol.
Cavalerul de Tinichea și Ordinul „Mesei Întinse”
Dar unde strălucește cu adevărat acest geniu al manevrelor este zona mistic-masonică. Pandele nu e doar un membru; el e „Marele Maestru”, „Custodele”, „Paznicul Pragului” și, probabil, singurul care știe unde se ține cheia de la cămara cu protocoale.
L-ați văzut în poze, cu pelerinele acelea care ar face un cort de circ să pară minimalist? Acolo, în penumbra „ordinelor” sale, se nasc marile strategii: cum să mai punem un om la DSV, cum să mai controlăm un abator, cum să facem ca legea să fie doar o sugestie pentru „frații” de interes. E o lume de operetă unde se vând și se cumpără influențe sub masca onoarei cavalererești. Dacă Richard Inimă de Leu l-ar vedea, și-ar cere scuze calului și s-ar călugări.
Profetul Cânepii: Evanghelia după „Iarbă”
Și pentru că un geniu nu poate sta într-un singur loc, Pandele s-a reprofilat recent în „Apostol al Canabisului”. Brusc, preocupările lui pentru sănătatea animalelor s-au mutat pe botaniaca recreativ-medicinală. De ce? Pentru că unde e fum, e și profit.
Îl vizualizăm deja, în viziunea sa mesianică, transformând câmpiile patriei într-o plantație infinită, păzită de medici veterinari aflați sub jurământ de tăcere, unde fiecare frunză de cânepă poartă sigiliul său personal. Este lobby-istul perfect: are și „binecuvântarea” mistică, are și controlul sanitar, are și tupeul de a ne explica faptul că totul e spre binele poporului, în timp ce el numără semințele viitorului monopol.
Păstorul Mafiei Veterinare: Statul sunt EU (și Porcii mei)
Dar adevărata lui putere stă în „Mafia Veterinară”. Se spune că în interiorul ANSVSA, numele lui se rostește doar în șoaptă, ca nu cumva să se trezească vreun control inopinat peste vreo fermă „prietenă”. Pandele a reușit performanța de a transforma sănătatea publică într-un instrument de șantaj și recompensă.
Ești cu el? Primești avizele înainte să depui cererea. Ești împotriva lui? Carnea ta va fi suspectă de gripă aviară, porcină și, probabil, de depresie clinică, până când vei înțelege că „Marele Maestru” trebuie servit cu plecăciune.
Epilogul unei Farse Naționale
Liviu Pandele nu e doar un om, e un simptom. Este dovada că dacă ești suficient de vocal, dacă te îmbraci în haine de gală luate de la second-hand-ul istoriei și dacă știi să jonglezi cu frica și lăcomia altora, poți deveni un zeu de carton într-o republică a cumetriilor.
Rămâne întrebarea: când se va aprinde lumina în sala de spectacol? Până atunci, Pandele continuă să facă plecăciuni în fața oglinzii, convins că e un personaj istoric, când de fapt e doar o notă de subsol, scrisă cu greșeli de ortografie, în marea carte a imposturii românești.
A. Cantemir.
