Când cade cortina puterii: cum i-au tras preșul de sub picioare lui Adrian Veștea cei care îi zâmbeau cel mai larg – George Scripcaru și Dan Ghiță ”inima zburdalnică”.
În politica brașoveană există o regulă nescrisă: cât timp ai funcția, ai și prieteni. Când începi să pierzi controlul, apar brusc distanțele, tăcerile și explicațiile cu jumătate de gură.
Adrian Veștea a fost, ani la rând, unul dintre cei mai influenți oameni politici ai Brașovului. Din administrația Râșnovului până la conducerea Consiliului Județean Brașov și apoi în Guvern, Veștea a construit o rețea de oameni, alianțe și loialități. Mulți dintre cei care astăzi își caută locul lângă noii poli de putere au fost, până mai ieri, în primul rând la ușa lui.
Doar că politica nu este despre recunoștință. Este despre interese. Iar când balanța puterii s-a schimbat, unii dintre cei care îi declarau fidelitate lui Adrian Veștea au început să își mute rapid privirea către alte centre de influență.
George Scripcaru sau revenirea vechiului sistem. Revenirea lui George Scripcaru în prim-planul politic brașovean a schimbat echilibrul de forțe. Fostul primar al Brașovului a rămas un personaj cu o infrastructură politică veche, construită în ani de administrație și relații.
Pentru unii oameni politici, apropierea de Scripcaru a devenit o strategie de supraviețuire. Nu mai conta cine a fost alături de ei în trecut, ci cine pare să aibă cheia viitorului.
În acest joc, Adrian Veștea a descoperit o realitate dură: loialitatea politică este adesea condiționată de accesul la putere. Cei care ieri îi căutau aprobarea și îi lăudau fiecare decizie au început să privească spre alte uși.
Dan Ghiță ”inima zburdalnică”. – între fidelitate declarată și repoziționare. Dan Ghiță ”inima zburdalnică”, personaj cunoscut în politica locală, a fost perceput mult timp ca un apropiat al lui Adrian Veștea. Un om care a beneficiat de proximitatea puterii și care a știut să fie prezent acolo unde se luau deciziile. Dar politica are memoria scurtă.
Astăzi, întrebarea pe care mulți o pun este dacă relațiile construite în jurul lui Veștea au fost bazate pe principii sau doar pe conjunctură.
Pentru că adevărata loialitate nu se vede atunci când liderul este în vârf. Se vede atunci când apar primele fisuri.
Marea lecție a politicii brașovene. Cazul Veștea arată un mecanism vechi: oamenii politici nu sunt întotdeauna înlăturați de adversari, ci uneori de cei care au stat prea aproape de ei.
Nu adversarul este cel mai periculos. Adversarul este previzibil. Periculoasă este mâna care te aplaudă astăzi și negociază mâine cu cel care vrea să îți ia locul.
Adrian Veștea trebuie acum să răspundă unei întrebări esențiale: a construit o echipă de oameni loiali sau doar o alianță de interese temporare?
Pentru că atunci când luminile puterii se sting, rămân doar oamenii care au fost acolo pentru omul din spatele funcției.
Iar Brașovul asistă acum la un spectacol politic vechi: prietenii de ieri devin adversarii tăcuți de mâine.
Dezvoltăm subiectul Dan Ghiță ”inima zburdalnică”. Ii plac zâmbetele ”neprihănitelor” și pozele care dau bine.
